Oameni de stiinta au descoperit in Biblie secvente care fac din ea un concurent al lui Nostradamus.

 "Iar tu Daniele, ţine ascunse cuvintele şi pecetluieşte cartea până la
sfârşitul lumii." Daniel, 12:4.

Cercetările unor oameni de ştiinţă au confirmat, în ultimii ani, o ipoteză (de
altfel mai veche, dar nedemonstrată) care susţinea că în Biblie există inclus,
alături de informaţiile spirituale evidente şi un anumit cod secret care poate
dezvălui evenimente care au avut loc cu mii de ani după ce a fost scrisă Biblia.

Codul biblic a fost descoperit în versiunea originală a Bibliei, în limba
ebraică, în Vechiul Testament. Cel care a descoperit codul biblic este Dr.
Eliyahu Rips, care este la ora actuală unul din cei mai mari experţi din lume în
teoria grupurilor, un domeniu al matematicii care stă la baza fizicii cuantice.
Eliyahu Rips este un om modest. El are, mai mereu, tendinţa de a acorda altora
meritul pentru propriile sale realizări,astfel încât la prima vedere nimeni nu
ar bănui că de fapt el este un matematician de renume mondial. Majoritatea
ziariştilor care l-au văzut au fost tentaţi să susţină că descoperirile sale nu
au nimic de luat în seamă. Descoperirea lui Rips a fost însă confirmată de
matematicieni de renume de la Harvard, Yale şi Universitatea Ebraică. Acest cod
a fost verificat, de asemenea, şi de un specialist în cifruri şi coduri de la
Ministerul Apărării al SUA şi a mai trecut cu succes trei expertize efectuate de
specialişti la care a făcut apel o importantă revistă de matematică din SUA.
Teoria legată de codul biblic a devenit mai cunoscută în mass-media şi a fost
luată mai în serios, abia după un tragic eveniment prezis cu ajutorul codului şi
care, datorită faptului că nu a fost luat în seamă de persoana direct vizată,
s-a adeverit mai apoi, din păcate.
Iată derularea evenimentelor: la 1 septembrie 1994,ziaristul american Michael
Drosnin a plecat la Ierusalim pentru a-i înmâna lui Ytzhak Rabin următoarea
scrisoare:
"Un matematician israelian a descoperit în Biblie un cod secret care pare să
dezvăluie amănunte ale unor evenimente care au avut şi au loc la sute şi mii de
ani după ce a fost scrisă Biblia. Motivul pentru care vă aduc la cunoştinţă
acest fapt este acela că singura dată când numele dumneavoastră complet, Ytzhak
Rabin, apare în Biblie, el este intersectat de expresia "criminal va asasina".
Faptul n-ar trebui tratat cu indiferenţă, deoarece atât asasinarea lui Anwar
el-Sadat, cât şi atentatele cărora le-au căzut victime John şi Robert Kennedy
sunt, de asemenea, codificate în Biblie.
Cred că sunteţi într-un real pericol, dar acest pericol poate fi evitat."
La 4 noiembrie 1995, a venit cumplita adeverire: un glonţ în spate, tras lui
Yitzak Rabin, de către un om care se credea investit cu o misiune divină.
Aceasta era o crimă codificată în Biblie acum peste 2000 de ani.
Acelaşi ziarist - Michael Drosnin - a mai urmărit să-l avertizeze pe şeful
Cartierului General al Serviciului de Contrainformaţii al Israelului despre
războiul din Golf şi de intenţia Irak-ului de a lansa rachete asupra
Tel-Aviv-ului. Rips îi arătase ziaristului o secvenţă din codul biblic unde
cuvintele "Hussein", "Scud" şi "rachetă rusească" apăreau codificate împreună.
De asemenea "Hussein a ales o zi" era o expresie ce apărea în acea secvenţă.
Aprofundând căutările în acest sens, Rips a găsit în cod "foc în 3 Şevat" - dată
din calendarul ebraic ce corespundea zilei de 18 ianuarie 1991. Aceasta a şi
fost ziua în care Irak-ul a lansat prima rachetă Scud împotriva Israelului
confirmând datele oferite de cod. La întrebarea lui Drosnin "Cine poate şti cu
3000 de ani înainte că va fi un război în Golf, ca să nu mai vorbim de lansarea
unei rachete împotriva Israelului pe 18 ianuarie?", Rips a răspuns foarte
tranşant: "Dumnezeu!".
După aceste evenimente prezise de cod şi mai apoi adeverite, Michael Drosnin
declara următoarele: "În mod cât se poate de limpede, codul nu este la fel ca
profeţiile lui Nostradamus, nu este ceva de genul "o stea se va arăta pe cer de
la Răsărit şi un mare rege va cădea" cuvinte ce pot fi interpretate ulterior,
astfel încât să corespundă oricărui eveniment care se petrece în realitate. Nu,
aici este vorba de detalii la fel de precise ca acelea din ştirile transmise de
CNN, toate acestea fiind descoperite înainte ca evenimentul să se producă."
Teoria lui Rips despre codul biblic consideră Biblia ca o gigantică grilă de
cuvinte încrucişate. Pentru a găsi codul, Rips a eliminat toate spaţiile dintre
cuvinte şi a transformat întrega Biblie originală într-un şir continuu de
litere, cuprinzând 304.805 caractere. Informaţiile sunt obţinute prin selectarea
a fiecărei a N-a literă, unde N are o valoare precisă şi corespunzător aleasă -
de exemplu: 4,5,12,18,etc. Un exemplu foarte simplu ar fi următorul: avem
propoziţia "Cum să obţii date.", pe care o compactăm şi ea devine
"cumsăobţiidate" din care vom selecta, începând cu prima, fiecare a cincea
literă: "cumsăobţiidate" şi rezultă astfel cuvântul "cod".
Cu ajutorul unui calculator, sunt căutate în această matrice formată de textul
biblic adus în forma descrisă mai sus, cuvinte şi fraze ascunse de codurile de
intervale. Se începe de la prima literă a Bibliei şi se caută pentru fiecare
secvenţă de intervale posibilă cuvintele pe care noi le solicităm, care sunt
descifrate cu intervale de una, două, trei litere, ş.a.m.d. până la câteva mii.
Apoi se repetă aceeaşi operaţie de căutare începând de la cea de-a doua literă
şi continuând astfel până la ultima literă a Bibliei. După ce găseşte
cuvântul-cheie, calculatorul începe să caute informaţii asociate aflate cât mai
aproape de acesta. Astfel, de exemplu, unde a fost găsit numele Rabin, se aflau
alături şi alte date: Amir (care s-a dovedit ulterior a fi chiar numele
asasinului), Tel Aviv, anul ebraic 5756 care începea în septembrie 1995, toate
aceste informaţii reale fiind codificate în acelaşi pasaj.
Primul indiciu modern al codificării Bibliei a fost găsit, cu peste cincizeci de
ani în urmă, de către H. M. D. Weissmandel, un rabin din Praga. Acesta observase
că, dacă sărea cincizeci de litere, şi apoi alte cincizeci şi apoi alte
cincizeci, găsea cuvântul "Tora", înscris la începutul "Genezei". De asemenea,
observase că aceeaşi secvenţă de intervale ortografia din nou cuvântul "Tora" în
"Ieşirea", "Numerii" şi “Deuteronom". Weissmandel nu a dat niciodată această
descoperire publicităţii. Discipolii săi au publicat însă, ulterior, o carte cu
tiraj limitat "Torat Hemed", în 1958, în care se făcea pe scurt referire la
cercetările rabinului Weissmandel în legătură cu codul, pe care acesta le
efectuase în perioada premergătoare celui de-al doilea război mondial. Unul
dintre aceşti discipoli, rabinul Azriel Tauber, a relatat că în acei ani,
dinaintea apariţiei calculatoarelor, Weissmandel transcrisese întregul text al
Torei pe fişe cuprinzând câte 100 de litere, dispuse pe 10 rânduri de câte 10
litere, şi apoi căutase cuvinte ortografiate cu litere aflate la intervale
echidistante.
Primul savant modern, omul care a înţeles mecanica sistemului nostru solar şi a
descoperit forţa gravitaţiei, Sir Isaac Newton, era şi el încredinţat de faptul
că în Biblie există un cod secret care dezvăluie viitorul. Newton a învăţat
ebraica şi a urmărit aproape jumătate din viaţă să descopere acest cod. Isaac
Newton considera acest cod mult mai important decât legea atracţiei universale.
J. M. Keynes, biograful lui Newton, susţine că acest cod biblic a fost o obsesie
pentru marele savant. Când Keynes a văzut documentele lui Newton a avut un şoc:
cea mai mare parte a lucrărilor lui Newton nu se refereau aşa cum se aştepta el,
la matematică sau la astronomie ci la teologie esoterică. Acele scrieri
dezvăluiau faptul că marele fizician era încredinţat că în Biblie era ascunsă o
profeţie a istoriei omenirii. Newton avea certitudinea că Biblia, de fapt chiar
întregul univers, era o criptogramă alcătuită de Dumnezeu, pe care el voia să o
descifreze.
Newton nu a reuşit însă să descopere acest cod. Munca sa nu a dat nici un
rezultat, oricare au fost formulele matematice aplicate. Descoperirea care i-a
scăpat lui Newton a fost făcută de Eliyahu Rips, pentru că matematicianul
israelian dispunea de un instrument esenţial pe care Newton nu-l avea: un
calculator. Se pare că textul ascuns al Bibliei a fost codificat cu un fel de
"zăvor" temporizat, care nu a putut fi deschis până la descoperirea
calculatorului.
Cu tot scepticismul unor matematicieni, nimeni nu a putut găsi vreo eroare în
demonstraţia matematică. Nimeni nu a putut să infirme cu argumente solide faptul
uluitor că Biblia era codificată şi că dezvăluia evenimente care ulterior s-au
petrecut după descrierea ei.

Unii oameni de ştiinţă, mai convenţionalişti, nu au acceptat codul. Un astfel de
exemplu a fost cel al lui Avraham Hasofer, care a atacat codul biblic înainte ca
Rips să fi publicat demonstraţia matematică. Hasofer a argumentat că este
posibil ca anumite tipuri de configuraţii să existe în orice ansambluri mari de
date.
La atacul lui Hasofer, Rips a replicat că este posibil ca, de exemplu, să
găseşti într-un ansamblu de date suficient de mare numele lui Saddam Hussein.
Dar este aproape imposibil să găseşti termenii "Scud", "rachetă rusească" precum
şi data declanşării războiului, în acelaşi loc, dezvăluite într-un mod
anticipat.
Nimeni nu poate înţelege încă, modul în care a fost creat codul. Toţi oamenii de
ştiinţă care au constatat realitatea codului biblic, sunt de acord cu faptul că
nici cele mai rapide calculatoare de care dispunem în ziua de astăzi şi nici
toate computerele de pe pământ lucrând împreună n-ar fi putut să codifice
Biblia, aşa cum a fost ea codificată acum trei mii de ani în urmă. Rips declara
că: "Este vorba de o minte care depăşeşte cu mult orice imaginaţie a noastră.
Informaţia inclusă în cod este probabil infinită."
Nimeni nu ştie dacă, nu cumva, fiecare dintre noi, cu tot trecutul şi viitorul
său, figurează în vreun cod de nivel superior încă necunoscut al Bibliei şi dacă
aceasta nu este într-adevăr o "Carte a Vieţii". Toţi marii conducători ai lumii
din timpul celui de-al doilea război mondial - Roosvelt, Churchill, Stalin,
Hitler - sunt menţionaţi în cod. America, "revoluţie" şi anul 1776 apar la un
loc. Napoleon este codificat alături de Franţa dar şi de Waterloo şi Elba.
"Când am folosit un calculator, am dat lovitura", relatează Rips. El a povestit
că a găsit mult mai multe cuvinte codificate decât prevedea domeniul statisticii
în virtutea "legiilor hazardului", iar atunci a fost cel mai fericit moment din
viaţa sa.
Rips a elaborat un model matematic complex care, atunci când a fost implementat
pe un program de calculator, a confirmat faptul că Vechiul Testament este,
într-adevăr, codificat. Rips s-a împotmolit însă în drumul spre "victoria
finală", care trebuia să fie o metodă simplă şi elegantă de a dovedi realitatea
codificării Bibliei. Pentru a reuşi, a fost ajutat de fizicianul israelian Doron
Witzum, care a completat modelul matematic.
În rezumatul de pe pagina de deschidere a referatului asupra experimentului lor
iniţial, intitulat "Secvenţe de litere echidistante în Geneză" se menţiona:
"Analiza indică faptul că în textul "Genezei" sunt intercalate informaţii
ascunse sub forma unor secvenţe de litere echidistante. Rezultatul este
semnificativ în proporţie de 99,998%". Rips şi colegii lui căutaseră numele a 32
de mari învăţaţi, înţelepţi, din epoca biblică până în vremurile moderne, pentru
a determina dacă numele şi datele calendaristice ale naşterii şi morţii lor erau
codificate în prima carte a Bibliei. Pe de altă parte, căutaseră aceleaşi nume
şi date şi în traducerea ebraică a romanului "Război şi pace", al lui Tolstoi,
precum şi în alte două texte originale ebraice. În Biblie, numele şi datele erau
codate laolaltă, pe când în "Război şi pace" şi în celelalte două cărţi, nu.
Probabilitatea ca informaţiile codificate să apară datorită unor coincidenţe
accidentale s-a dovedit, în cele din urmă, a fi de 1 la 10 milioane. În cadrul
experimentului său final, Rips a luat cele 32 de nume şi 64 de date şi le-a
amestecat în 10 milioane de combinaţii diferite, astfel încât 9 999 999 dintre
ele să nu corespundă şi doar o singură combinaţie să fie corectă. Apoi a
efectuat o verificare pe calculator, pentru a vedea care dintre cele 10 milioane
de combinaţii dădea cel mai bun rezultat şi a constatat că numai în Biblie
numele şi datele corecte apăreau împreună. "Nici una dintre combinaţiile
aleatorii nu era corectă. Rezultatele erau 0 contra 9 999 999 sau, altfel spus,
1 la 10 milioane."
Astfel de experimente, cum este cel descris anterior au mai fost realizate
folosind şi alte opere literare cum ar fi "Crimă şi pedeapsă", de Dostoievski,
un text ce cuprinde 304.805 litere, fiind deci comparabil cu şirul de litere din
Biblie. Aici numele Yitzac Rabin nu apărea deloc, în nici o secvenţă de
intervale. Alte nume codificate în Biblie, cum ar fi Shakespeare sau Kennedy
apăreau şi aici. Cu toate acestea, în timp ce în Biblie cuvintele ce apăreau
după numele lui Kennedy erau "va muri", iar oraşul Dallas era codificat în
acelaşi pasaj, în "Crimă şi pedeapsă" nu apărea nici un fel de asociaţie logică.
La fel, "Shakespeare" apărea o singură dată în romanul lui Dostoievski, dar
nicidecum asociat cu numele unor opere ale sale cum apare acesta în Biblie.
"Distincţia dintre prezent, trecut şi viitor este doar o iluzie, oricât ar fi de
persistentă." Albert Einstein, 1955 codificări şi în alte scrieri l-au ajutat pe
Rips să-şi susţină teoria, şi să concluzioneze: "Fireşte că dacă s-ar căuta
suficiente exemple într-o altă carte, s-ar găsi până la urmă unele cuvinte
asociate logic sau apărând la un loc. Dar numai în Biblie apar informaţii
asociate în mod constant şi coerent. Nimeni nu a descoperit nimic asemănător în
nici o altă carte, în nici o traducere şi în nici un alt text ebraic original,
cu excepţia Bibliei."
Un criptograf veteran de la strict secreta National Security Agency din SUA,
Harold Gans era sigur că putea dovedi falsitatea demonstraţiei realizată de Rips
pentru codul biblic. Gans a realizat propriul său program de calculator şi a
refăcut căutările făcute de Rips în codul biblic, în legătură cu datele despre
cele 32 de personalităţi care apăreau codificate în Biblie. Spre marea uimire a
lui Gans, informaţiile existau: datele la care se născuseră şi muriseră acele
personalităţi, erau codificate în Biblie împreună cu numele lor. Lui Gans nu i-a
venit să creadă, dar tot mai era convins că nu există nici un cod în Biblie.
Astfel, el a hotărât să caute şi alte informaţii în legătură cu cele 32 de
personalităţi care apăreau codificate în Biblie, în speranţa că va găsi ceva cu
care să dea la iveală falsul din experimentul lui Rips, eventual chiar
şarlatania matematicianului israelian. Gans a pornit de la ipoteza că, dacă
există un cod adevărat, atunci el ar trebui să conţină şi informaţii exacte
despre localităţile unde s-au născut cele 32 de persoane codificate. După
aproximativ 400 de ore de căutări, Gans a verificat concordanţa celor 32 de nume
cu localităţile lor natale. În plus, Gans a mai realizat o căutare asemănătoare
pentru alte 34 de personalităţi cunoscute, pentru care a verificat concordanţa
nume-loc de naştere, iar rezultatul a fost exact. Concluzia lui Gans a fost că
în Biblie sunt codificate informaţii despre trecut şi viitor într-un mod care
exclude din punct de vedere matematic, orice coincidenţă, iar acest gen de
informaţii nu se găsesc în nici un alt text. După spusele lui Gans,
experimentele pe care le-a realizat în legătură cu codul Bibliei l-au
transformat dintr-un ateu convins într-o peroană profund religioasă.
Rips şi Wiztum au prezentat articolul lor uneia dintre cele mai importante
reviste americane de matematică, "Statistical Science". Mai mulţi matematicieni
care lucrau pentru acea revistă au verificat demonstraţia matematică ce susţine
existenţa codului. Teoria codului Bibliei a trecut cu succes şi toate aceste
teste, fiind astfel acceptată de "Statistical Science".
În continuare vă prezentăm unele exemple de personalităţi marcante ce apar
codificate în Biblie, precum şi menţiunile despre acestea pe care le oferă
codul. Homer apare codificat ca fiind "poet grec"; Shakespeare apare codificat
ca "reprezentant pe scenă", alături fiind codificate şi unele opere a lui:
"Hamlet" şi "Macbeth". Şi Beethoven şi Bach apar codificaţi în Biblie, pentru
fiecare apărând menţiunea "compozitor german". Mozart apare şi el în cod alături
de cuvintele "compozitor" şi "muzică", iar Rembrant este codificat "pictor
olandez".
Fiecare progres al tehnologiei moderne a fost înregistrat în codul biblic.
Fraţii Wright apar codificaţi alături de cuvântul "avion", Edison este codificat
cu "electricitate" şi "bec electric", iar Marconi este codificat cu "radio".
Newton apare codificat cu "gravitaţie". După cum am menţionat anterior, Newton
intuia existenţa unui cod ascuns în Biblie, pe care însă nu l-a aflat; codul
însă, "ştia" de Newton, deoarece, în codul biblic, alături de expresia "codul
Bibliei" apare şi numele lui Newton.
Einstein apare codificat în Biblie doar o singură dată. Enunţul "s-a prezis o
persoană cu mintea ageră" apare în acelaşi loc. Cuvântul "ştiinţă", peste care
se suprapune expresia "o nouă şi excelentă înţelegere" intersectează numele
savantului. Şi chiar deasupra lui "Einstein", textul ascuns menţionează "el a
răsturnat realitatea prezentă". Teoria relativităţii, principala descoperire a
lui Einstein, este de asemenea codificată. Este posibil ca şi teoria "câmpului
unificat" să fie codificată în Biblie. Împreună cu numele lui Einstein, în
matricea în care figurează unica lui menţiune, împreună cu teoria relativităţii,
codul oferă şi indiciul "adăugaţi o a cincea parte", lucru pe care l-a urmărit
şi Einstein în studiile sale despre "a cincea forţă".
În iulie 1994, lumea a asistat la cea mai mare explozie observată în sistemul
nostru solar. O cometă a supus planeta Jupiter unui bombardament echivalent cu
forţa a peste un miliard de megatone generând globuri incandescente de mărimea
Pământului. Coliziunea cometei cu Jupiter este codificată de două ori în Biblie,
o dată în Geneza şi o dată în Isaia. Cometa "Shoemaker - Levy", apare de ambele
dăţi cu numele complet - numele astronomilor care au descoperit-o în 1993, iar
impactul cu Jupiter este codificat aproape ca o reprezentare grafică. În codul
Bibliei, numele cometei şi numele planetei Jupiter se intersectează de două ori,
iar data impactului era menţionată anticipat: 16 iulie. Astfel, evenimentul pe
care astronomii fuseseră în măsură să-l prevadă doar cu câteva luni înainte de a
se produce, a fost prezis în codul Bibliei cu 3000 de ani înainte de a avea loc.
Despre ocuparea Tibetului de către chinezi, în codul biblic apare "Şi i-a pus
sub pază în temniţă", expresie care intersecteză cuvântul "Tibet".

Marea criză economică prin care a trecut SUA, în 1929, este codificată împreună
cu prăbuşirea pieţei bursiere. "Colaps economic" şi "criză" apar laolaltă în
Biblie, alături de cuvântul "acţiuni". Anul în care s-a declanşat criza, 1929 -
adică 5690 în calendarul ebraic - este codat în acelaşi pasaj. Un alt eveniment
bulversant petrecut pe scena politică a Statelor Unite, căderea lui Richard
Nixon în urma afacerii Watergate, este de asemenea codificat în Biblie.
"Watergate" apare împreună cu "Nixon" şi cu anul în care acesta a fost silit să
demisioneze - 1974. În pasajul în care a fost codat "Watergate", textul codat al
Bibliei formează o întrebare: "Cine este el? Preşedinte, dar a fost alungat."
De asemenea, cu şase luni înaintea alegerilor pentru preşedinţia SUA din 1992,
codul a dezvăluit alegerea lui Clinton. Alături de "Clinton" apărea viitorul său
titlu: preşedinte".
Aselenizarea primei nave pământene pe Lună este codificată şi ea în Biblie. "Om
pe lună" apare în cod împreună cu "navă spaţială" şi "Apollo 11". Până şi data
la care Neil Amstrong a făcut primul pas pe Lună - 20 iulie 1969 - se regăseşte
în Biblie. Cuvintele lui Amstrong: "Un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru
omenire" îşi găsesc şi ele ecoul în codul biblic: în pasajul unde apare data
aselenizării, "Luna" este intersectată de expresia "Realizat de omenire,
realizat de om".
Cu acest gen de exemple am mai putea continua, însă cele oferite până acum sunt
suficiente pentru a demonstra realitatea codului. Ar mai fi totuşi interesant să
aflaţi rezultatele unor căutări în codul Bibliei ce au avut drept scop aflarea
mai multor informaţii despre România. Astfel au fost găsite informaţii
impresionante despre ţara noastră, chiar dacă nu s-a folosit un program foarte
performant de căutare în codul biblic. Textele biblice pe care noi le-am avut la
dispoziţie pentru căutare au fost următoarele:
- textul original în ebraică al Genezei, aşa cum apare el în cea mai cunoscută
ediţie a Bibliei - "Biblia de la Ierusalim";
- o traducere în greceşte a Noului Testament, recunoscută ca fiind foarte
valoroasă;
- cea mai veche şi mai importantă traducere în engleză a textului Noului
Testament, ce aparţine versiunii cunoscute sub numele "King James Version",
publicată în 1611.
Chiar dacă cele mai numeroase şi autentice informaţii pot fi găsite apelând în
special la textul original al Bibliei, cel în ebraică, datorită încărcăturii
spirituale excepţionale pe care o are textul biblic, anumite date se pot afla
chiar în cazul în care apelăm la unele traduceri inspirate ale Bibliei. Cu toate
că în cele trei surse conţinute în programul de căutare în codul biblic
(menţionate mai sus) nu am avut la dispoziţie traducerea integrală a Bibliei,
chiar şi o bază de date limitată a fost de natură să ofere unele informaţii
profunde. Pentru traducerea în română a pasajelor din Biblie a fost folosit
textul Bibliei în limba română.
În textul ebraic original al Genezei, numele României apare codificat de 17 ori.
Cele mai relevante informaţii le-am considerat a fi prezente în următoarele trei
exemple:
- în secvenţa de mai jos, alături de "România" (ortografierea ebraică a numelui
ţării noastre este încadrată în text) apar următoarele citate: "Iată Eu
(Dumnezeu) sunt cu tine şi te voi păzi pe orice cale vei merge..." şi "nu te voi
lăsa până nu voi împlini toate câte ţi-am spus". (Geneză, cap. 28, versetul 15).
- într-o altă secvenţă din originalul Genezei în care apare codificat numele
"România", textul care intersecteză numele ţării este următorul: "Şi
cutremurându-se Iacov a zis: "Cât de misterios este locul acesta! Aceasta nu e
alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!" (Geneza, cap. 28,
versetul 17).
- în cea de-a treia situaţie, numele codificat "România" este intersectat de
citatul următor: "Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse, şi l-a pus
în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze şi s-o păzească." (Geneza, cap 2,
versetul 15).
În textul Noului Testament tradus în greceşte, numele "România" apare de 2 ori.
Informaţii mai importante au fost găsite în secvenţa pe care o prezentăm mai
jos: numele "României" este codificat mai sus cu următorul pasaj: "Zis-a lui
Stăpânul: "Bine slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă,
peste multe te voi pune; intră întru bucuria Domnului tău." (Matei, cap 25,
versetul 21).
În cazul Noului Testament tradus în engleză, numele "România" apare de două ori.
Vă prezentăm o secvenţă concludentă şi pentru această căutare în codul Bibliei:
în secvenţa de text care va urma se observă cu uşurinţă cum expresia "His own
house Jesus", care se traduce prin "însăşi casa lui Iisus", intersectează numele
României. Toate aceste informaţii din codul biblic vin să confirme profeţiile
despre ţara noastră, şi anume că România a fost aleasă de Dumnezeu, să fie
centrul spiritual al planetei în epoca ce va urma.
Majoritatea oamenilor consideră că Biblia este o simplă carte şi doar pentru o
mică parte dintre aceştia, Biblia este o lucrare divin inspirată. Având în
vedere informaţiile despre codul biblic, putem spune că a început un nou mod de
explorare a Bibliei. Toţi cei care au avut posibilitatea să se convingă de
existenţa codului Bibliei condideră acum că, ceea ce numim noi Biblie - cartea
propriu-zisă - este doar primul său stadiu (nivel). Biblia s-a dovedit a fi şi
un program de calculator, nu doar o carte pe care Rips a introdus-o într-un
computer, ci un program pe care autorul său l-a conceput ca interactiv şi mereu
adaptabil. Codul Bibliei se prezintă ca o serie de revelaţii temporizate,
fiecare dintre ele fiind programată pentru a corespunde nivelului epocii sale.
Eliyahu Rips spunea referitor la cod: "Cantitatea de informaţii din codul biblic
este incalculabilă şi probabil infinită. Iar acesta nu este decât începutul,
primul nivel şi cel mai simplu al codului biblic. Codul este mai puţin asemenea
unui joc de cuvinte încrucişate, cât mai degrabă, asemeni unei holograme. Noi
observăm doar matrice, adică tablouri bidimensionale, când probabil ar trebui să
privim în cel puţin trei dimensiuni, dar nu ştim cum."